Obligativitatea angajatorului de a informa salariatul in cazul detasarii

Intrebare: In situatia in care un angajat urmeaza sa efectueze o delegatie, angajatorul este obligat sa aplice art.18 alin (1) , sa-i comunice in timp util angajatului informatiile prevazute la art.17 alin (3) precum si informatii referitoare la: conditiile de clima, etc.? Dar pentru deplasarile in strainatate pentru soferii de tir, este angajatorul obligat sa i le faca cunoscute de fiecare data inainte de plecare? Raspuns: Potrivit art. 18 alin. (1) din Codul muncii republicat, in cazul in care persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util, inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (3), precum si informatii referitoare la: a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate; b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata; c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate; d) conditiile de clima; e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara; f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala; g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz. Informatiile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca, dupa cum prevede in mod expres alin. (2) al aceluiasi articol. Asadar, pe langa obligatia de informare astfel cum este prevazuta de art. 18 alin. (1) din cod, angajatorul are si obligatia cuprinderii in CIM a elementelor prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c) in cazul in care salariatul urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate. Pentru indeplinirea acestei a doua obligatii recomandam incheierea unui act aditional la CIM. In lucrarea "Codul muncii.Comentariu pe articole." Vol. I. Articolele 1-107, scrisa de Alexandru Athanasiu, Magda Volonciu, Luminita Dima si Oana Cazan (Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 99), autorii apreciaza ca fata de modul de redactare al textului ar rezulta chiar ca obligatia de informare subzista si atunci cand prestarea muncii in strainatate nu apare ca rezultat al actului aditional (conventia partilor) care a dus la modificarea contractului, ci in baza actului unilateral al angajatorului de delegare sau detasare, cu conditia ca delegarea, respectiv, detasarea sa intervina intr-o alta tara. Totodata, fata de redactarea intr-un mod general a art. 18 alin. (1) din cod, apreciez ca angajatorul are obligatia de informare in cazul oricaui salariat care urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate. Totodata, art. 18 alin. (3) din Codul muncii republicat, stabileste ca dispozitiile alin. (1) se completeaza prin legi speciale care reglementeaza conditiile specifice de munca in strainatate. Asadar, prevederile art. 18 alin. (1) nu se exclud de la aplicare, ci ele doar se completeaza cu prevederile cuprinse in legi speciale care reglementeaza conditiile specifice de munca in strainatate, asa incat apreciem ca acestea se vor aplica tuturor categoriilor de salariati alaturi ce cele cuprinse in legile speciale, cata vreme nu exista o prevedere speciala care sa excepteze de la aplicare o anumita categorie de salariati.