Impozit pe salarii si alte venituri

www.manager.ro
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
SUMAR
VENITURI DIN SALARII AFERENTE ANULUI 2008,
PLĂTITE ÎN ANUL 2009 3
ACORDAREA DEDUCERILOR PERSONALE
ÎN ANUL 2009 3
CONTRIBUŢIILE LA FONDURILE DE PENSII FACULTATIVE 5
REFLECTAREA DIFERITELOR PARTICULARITĂŢI
PRIVIND SALARIILE ÎN DECLARAŢIILE DEPUSE 6
REDISTRIBUIREA SUMEI REPREZENTÂND PÂNĂ LA 2%
DIN IMPOZITUL ANUAL PE VENITURILE DIN SALARII 8
TRATAMENTUL FISCAL APLICAT PLĂŢILOR COMPENSATORII
ACORDATE DE ANGAJATOR LA ÎNCETAREA
RAPORTURILOR DE MUNCĂ 11
NIVELUL PLĂŢILOR COMPENSATORII ACORDATE
UNUI SALARIAT, DACĂ NU EXISTĂ
CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ 13
NIVELUL SALARIULUI, ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL
PREGĂTIRII SALARIATULUI 14
SOLUŢII DE CRIZĂ? 15
Raport Special - Impozitul pe salarii si alte venituri
Lucrare editată de: RENTROP & STRATON
Coordonator: Florin Turza
Grup de Editura şi Consultanţă în Afaceri
Autori: Dani Cucu, consultant fiscal
Preşedinte George Straton
Manager Centru de Profit: Octavian Breban
Director General Florin Campeanu
Director Economic: Mariana Neţoiu
Director Creaţie-Producţie: Cristina Straton
Tehnoredactare: Carmen Ilinca
Serviciul Clienti:
Corectura: Elvira Panaitescu
tel.: 021.209.45.45; fax: 021.205.57.30
e-mail: consilier@rs.ro
Puteţi consulta şi celelalte lucrări editate de
RENTROP & STRATON la adresa: www.rs.ro
Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest material nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, înregistrare audio sau video, fără permisiunea în scris din partea editorului.
Informaţiile din acest material au fost obţinute din surse pe care le considerăm de încredere. Scopul acestei lucrări este să vă ofere o privire de ansamblu asupra celor mai noi modificări legislative şi a implicaţiilor acestora în activitatea dumneavoastră. Autorii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere ocazionată vreunei persoane fizice sau juridice care acţionează sau se abţine de la acţiuni ca urmare a citirii materialelor publicate în această lucrare.
2
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 3
VENITURI DIN SALARII AFERENTE ANULUI 2008, PLĂTITE ÎN ANUL 2009
Nenumărate situaţii determină angajatorii să efectueze plăţi către salariaţii lor în cursul primei luni a anului fiscal, plăţi care reflectă venituri aferente unor activităţi desfăşurate în anul anterior.
Regula de bază în materia impozitării veniturilor din salarii prevede impozitarea veniturilor din salarii în luna în care sunt plătite, acele venituri fiind considerate venituri ale acelei luni.
Singura excepţie vizează lichidarea lunii decembrie platită în luna ianuarie. Ea va fi tratată drept venit al lunii decembrie!
Dacă, în cursul lunii ianuarie, aţi efectuat, pe lângă plăţile de salarii la funcţia de bază şi plăţi de venituri (cum sunt prime, premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediu de odihnă neefectuat, pe care Codul fiscal le denumeşte plăţi intermediare), acestea vor reprezenta venituri ale lunii ianuarie chiar dacă se referă la perioade anterioare. Impozitul se calculează la fiecare plată prin aplicarea cotei de 16% asupra plăţilor intermediare cumulate până la data ultimei plăţi pentru care se face calculul.
Regula de bază menţionată mai sus se aplică şi în ceea ce priveşte tratamentul fiscal al primelor la salariu. Aşadar, aceste prime vor reprezenta venituri ale lunii ianuarie 2009, luna în care sunt acordate, indiferent de perioada anterioară la care se referă.
De exemplu, dacă plătiţi unui salariat o primă reprezentând o recompensă pentru rezultate deosebite, înregistrate pe o perioadă anterioară, indiferent de cuantumul acestei prime, tratamentul va fi următorul:
•
prima va reprezenta venit al lunii în care se acordă;
•
prima se va cumula cu celelate venituri de natură salarială ale lunii în care este plătită.
Potrivit prevederilor Codului fiscal şi a Normelor metodologice de aplicare (pct. 120, pentru aplicarea art. 58 din Codul fiscal), există obligaţia de calcul şi reţinere a impozitului la fiecare plată. Impozitul reţinut la fiecare plată intermediară reprezintă diferenţa între impozitul calculat la ultima plată intermediară şi suma impozitelor reţinute la plăţile intermediare anterioare. La data ultimei plăţi a drepturilor salariale aferente unei luni (lichidare), impozitul se calculează asupra veniturilor totale obţinute prin cumularea drepturilor respective cu plăţile intermediare. Impozitul de reţinut la această dată reprezintă diferenţa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la plăţile intermediare.
ACORDAREA DEDUCERILOR PERSONALE ÎN ANUL 2009
Principii de acordare
Deducerea personală este stabilită şi pentru anul 2009 în sumă fixă, în funcţie de:
•
numărul persoanelor aflate în întreţinerea salariatului;
•
nivelul venitului brut lunar din salarii realizat la locul unde se află funcţia de bază.
Nivelul deducerii este stabilit în mod degresiv, cu cât venitul brut lunar din salarii este mai mare cu atât cuantumul deducerii este mai mic, mergând până la zero pentru veniturile care depăşesc 3.000 lei.
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 4
Încadrarea în plafonul de 250 lei
Verificarea încadrării veniturilor în suma de 250 lei lunar se realizează prin compararea acestui plafon cu veniturile brute realizate de persoana fizică aflată în întreţinere. Această încadrare vizează:
-
veniturile impozabile şi neimpozabile;
-
veniturile brute realizate.
În cursul anului fiscal, în cazul în care salariatul obţine venituri la funcţia de bază, pentru a stabili dreptul acestuia la deducere pentru persoane aflate în întreţinere, se compară venitul lunar realizat de persoana aflată în întreţinere cu suma de 250 lei, lunar:
a) în cazul în care persoana aflată în întreţinere realizează venituri lunare de natura pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana întreţinută rezultă din însumarea tuturor drepturilor de această natură realizate într-o lună.
De exemplu, dacă avem o persoană, pensionar, aflată în întreţinerea unui salariat, pensia persoanei aflate în întreţinere fiind de 240 lei lunar iar persoana realizeză şi venituri lunare de 160 lei din închirierea unui apartament, pentru a stabili dacă salariatul are dreptul la deducere personală pentru o persoană se cumulează cele două venituri lunare şi se compară cu plafonul. Respectiv 240 lei + 160 lei = 400 lei, suma depăşeşte plafonul de 250 lei lunar, prin urmare salariatul nu are dreptul la deducere.
b) în cazul în care venitul este realizat sub formă de câştiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competiţii, dividende, dobânzi şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizică aflată în întreţinere se determină prin împărţirea venitului realizat la numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului.
De exemplu, dacă un salariat cu un salariu de 900 lei are în întreţinere o persoană fără nici un venit, acesta va beneficia de deducerea personală de 350 lei/lunar pentru o persoană în întreţinere. Dacă într-o anumită lună, să presupunem în februarie persoana aflată în întreţinere câştigă un premiu de 500 lei, acest venit realizat se va împărţi la 10 (numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna februarie): 500 : 10 = 50 lei/lună, 50 lei reprezentând venitul lunar care se va compara cu plafonul lunar de 250 lei.
Prin urmare, salariatul va mai avea dreptul în continuare la deducerea personală de 350 lei/lunar pentru o persoană în întreţinere. Dacă nivelul venitului lunar rezultat s-ar fi situat peste plafon (câştigul ar fi fost 2.600 lei), nu ar mai fi avut dreptul la deducere, începând cu luna martie, inclusiv.
c) în cazul în care persoana întreţinută realizează atât venituri lunare, cât şi aleatorii, venitul lunar se determină prin însumarea acestor venituri.
De exemplu, dacă un salariat cu un salariu de 900 lei are în întreţinere o persoană fără venituri sau cu venituri lunare situate sub plafonul de 250 lei lunar, va beneficia de deducerea personală de 350 lei/lunar pentru o persoană în întreţinere. Dacă persoana în întreţinere are un venit lunar de 250 lei, pentru stabilirea dreptului la deducere personală veţi compara venitul lunar de 250 lei cu plafonul lunar de 250 lei. Venitul lunar fiind egal cu plafonul, salariatul va beneficia de deducerea solicitată de 350 lei lunar. Dacă în luna februarie, persoana aflată în întreţinere câştigă un premiu de 500 lei, acest venit realizat se va împărţi la 10 (numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna februarie) 500 : 10 = 50 lei/lună, 50 lei reprezentând venitul lunar care împreună cu pensia lunară se compară cu plafonul de 250 lei (50 lei + 250 lei > 250 lei).
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 5
Prin urmare, salariatul nu va mai avea dreptul la deducerea personală de 350 lei începând cu luna martie, inclusiv.
CONTRIBUŢIILE LA FONDURILE DE PENSII FACULTATIVE
Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative transpune prevederile:
•
Directivei Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L209 din 25 iulie 1998,
•
Directivei 85/611/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. 375 din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare,
•
Directivei 2003/41/CE privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 235 din 23 septembrie 2003.
Aderarea la un fond de pensii facultative este o opţiune individuală şi este condiţionată de contribuţia personală sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii facultative şi de plata în viitor a unei pensii facultative. Actul individual de aderare este un contract scris, încheiat între persoana fizică şi administrator şi conţine acordul persoanei la contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii, precum şi faptul că a acceptat conţinutul acestora.
Contribuţia la un fond de pensii facultative poate fi de până la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de pensii facultative. Contribuţia poate fi împărţită între angajat şi angajator potrivit prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă sau, în lipsa acestuia, pe baza unui protocol încheiat cu reprezentanţii angajaţilor.
Angajatorul şi sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, grup de unităţi sau de ramură, ori angajatorul singur sau prin asociere cu alţi angajatori şi reprezentanţii salariaţilor, în lipsa unui contract colectiv de muncă şi/sau în lipsa sindicatului, pot propune participarea la un fond de pensii facultative.
Angajatorul constituie şi virează lunar contribuţia datorată de fiecare angajat care a aderat la un fond de pensii facultative, pe baza unui exemplar al actului individual de aderare la prospectul schemei de pensii facultative încheiat cu un administrator.
Suma reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii facultative este în prezent deductibilă, pentru fiecare participant, din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro, într-un an fiscal (plafon majorat de la 200 la 400 de euro, începând cu 1 ianuarie 2009, prin O.U.G. nr. 127/2008).
Suma reprezentând cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative este deductibilă, la calculul profitului impozabil, în limita unei sume reprezentând, pentru fiecare participant, echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal.
Codul fiscal acordă o atenţie deosebită tratamentului fiscal al contribuţiei la fondurile de pensii facultative, atât din prisma angajatorului cât şi din prisma persoanei fizice beneficiare:
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 6
•
art. 21 alin. (3) lit. j) - cheltuielile efectuate, în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative sunt deductibile în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cel comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor;
•
art. 42 lit. d) – textul acestui articol din Codul fiscal precizează ca pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat, nu sunt impozabile. Asadar pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat sunt venituri impozabile, ne fiind cuprinse în excepţia de la neimpozitare prevăzută de art.42 lit. d) din Codul fiscal;
•
art. 57 alin. (2) lit. a) - impozitul lunar pe salarii se determină la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
- cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
- contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro.
Evident că partea care depăşeşte plafonul de 400 euro la nivel de an va reprezenta venit impozabil pentru salariat. Dacă prin contract s-a stabilit ca angajatorul să achite în contul salariatului un cuantum care depăşeşte 400 euro/an, deductibilă la calculul impozitului pe profit este doar suma de 400 euro/an.
Suma de 400 euro reprezintă totodată şi pentru salariat un venit neimpozabil.
Transformarea contribuţiilor reţinute pentru fondurile de pensii facultative din lei în euro, pentru verificarea încadrării în plafonul anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plătesc drepturile salariale.
•
art. 68 - veniturile din pensii impozabile la calculul impozitului pe venit reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.
REFLECTAREA DIFERITELOR PARTICULARITĂŢI PRIVIND SALARIILE ÎN DECLARAŢIILE DEPUSE
1) Depunerea fişelor fiscale
Fişele fiscale se depun de către angajatori la unitatea fiscală în a cărei rază teritorială aceştia îşi au domiciliul fiscal sau sunt luaţi în evidenţă fiscală, după caz. Termenul de depunere a fişelor fiscale este până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul fiscal expirat.
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 7
Depunerea fişelor fiscale pentru veniturile din salarii plătite în anul 2008 se face, de către plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor, până la data de 28 februarie 2009 inclusiv.
Formularul 210 este folosit pentru a reflecta:
•
veniturile din salarii lunare nete, care reprezintă venit bază de calcul a impozitului pe salarii la locul unde se află funcţia de bază sau în afara funcţiei de bază, potrivit metodologiei proprii fiecărei situaţii;
•
impozitul lunar pe veniturile din salarii;
•
deducerile personale lunare şi celelalte deduceri de care beneficiază salariaţii la locul unde au funcţia de bază.
Angajatorii sau plătitorii de venituri asimilate salariilor în vederea impozitării vor completa rubricile formularului în funcţie de situaţia persoanelor plătite: salariaţi cu funcţia de bază sau salariaţi în afara funcţiei de bază sau persoane care primesc venituri asimilate salariilor în vederea impunerii.
Fişele fiscale se depun numai în format electronic, de către angajatori, la unitatea fiscală în a cărei rază teritorială aceştia îşi au domiciliul fiscal sau sunt luaţi în evidenţă fiscală, după caz, însoţite de un borderou privind conţinutul acestora, semnat şi ştampilat.
Angajatorii editează fişa fiscală în format hârtie, în două exemplare:
•
un exemplar, semnat şi ştampilat conform legii, se păstrează de către angajator;
•
un exemplar, semnat şi ştampilat conform legii, se înmânează angajatului.
Potrivit pct. 5. din anexa 3 „Procedura de depunere a fişei fiscale” din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.293/2007 privind modelul şi conţinutul fişei fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, persoanelor fizice care încetează să obţină venituri din salarii sau asimilate salariilor în timpul anului li se vor înmâna de către angajator un exemplar al fişei fiscale, odată cu definitivarea formelor de lichidare sau la încetarea raporturilor în baza cărora au fost obţinute veniturile din salarii.
Sediile secundare ale angajatorilor persoane juridice, înregistrate ca plătitori de impozit pe venitul din salarii, depun fişele fiscale ale angajaţilor proprii la organul fiscal în a cărui rază teritorială sunt înregistrate sediile secundare respective. În cazul în care, la data depunerii fişelor fiscale, sediul secundar este desfiinţat, depunerea fişelor fiscale se va face de către persoana juridică de care a aparţinut sediul secundar, la organul fiscal în a cărui rază teritorială este înregistrată persoana juridică.
În situaţia în care un angajat a lucrat în cursul anului fiscal la mai multe sedii secundare ale aceluiaşi angajator - persoană juridică, se va întocmi o singură fişă fiscală care va fi depusă de sediul secundar în evidenţele căruia figurează la data de 31 decembrie a anului de raportare.
Fişa fiscală pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altă unitate se completează de unitatea care a încheiat contractele de muncă cu aceştia. În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi, angajatorul care i-a detaşat comunică angajatorului la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare salariat, precum şi eventualele modificări ale acesteia apărute în cursul anului. Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi întocmeşte statele de salarii, calculează impozitul şi transmite lunar unităţii de la care au fost detaşaţi informaţii privind venitul brut realizat, alte deduceri, venitul bază de calcul, precum şi impozitul reţinut pentru angajat, în scopul completării fişei fiscale.
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 8
2) Depunerea Declaraţiei informative privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit
Plătitorii de venituri, care au obligaţia de a reţine la sursă impozitul vor depune o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit.
Această declaraţie cu caracter informativ este Declaraţia informativă privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit (OMEF nr. 2.371/2007), care se completează şi se depune de către plătitorii de venit care au obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile cu regim de reţinere la sursă.
Codul fiscal stabileşte două termene de depunere a formularului 205. Termenele sunt, pentru veniturile care au facut obiectul reţinerii la sursă în anul 2008, 28 februarie 2009, respectiv 30 iunie 2009.
Astfel, regula generală stabileşte că termenul de depunere este 30 iunie a anului următor pentru anul expirat, cu excepţia anumitor venituri, pentru care termenul este ultima zi a anului fiscal următor.
Veniturile pentru care declaraţia 205 se depune până la data de 28 februarie 2009 sunt:
•
drepturi de proprietate intelectuală pentru care plătitorii de venituri au calculat şi reţinut impozitul de 10% în anul 2008;
•
venituri obţinute în baza unui contract de agent pentru care plătitorii de venituri au calculat şi reţinut impozitul de 10% în anul 2008;
•
venituri obţinute în baza unui contract de comision sau mandat comercial pentru care plătitorii de venituri au calculat şi reţinut impozitul de 10% în anul 2008;
•
venituri din activităţi independente desfăşurate în baza contractelor/ convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, altele decât cele prevăzute la art.78 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal.
În cazul veniturilor din convenţii civile pentru care a fost exprimată opţiunea de calcul, reţinere şi virare a impozitului pe venit în cota de 16% potrivit art. 78 - 79 din Codul fiscal, declaraţia informativă 205 se va depune pâna la data de 30 iunie 2009.
Deşi sunt venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului, veniturile din salarii nu fac obiectul completării acestei declaraţii, pentru aceste venituri completându-se formularul 210, fişă fiscală (OMEF nr. 2.293/2007).
Plătitorii de venituri au obligaţia depunerii declaraţiei în format electronic, pe suport magnetic sau optic, prin folosirea programului de asistenţă elaborat de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Suportul magnetic sau optic va fi însoţit de borderoul centralizator, listat pe hârtie, semnat şi ştampilat, potrivit legii.
Borderoul se completează în două exemplare:
-
originalul se depune la organul fiscal, împreună cu formatul electronic al declaraţiei;
-
copia se păstrează de către plătitorul de venit.
REDISTRIBUIREA SUMEI REPREZENTÂND PÂNĂ LA 2% DIN IMPOZITUL ANUAL PE VENITURILE DIN SALARII
Salariaţii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual pe salarii, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private.
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 9
În acest sens, fiecare angajator/plătitor de venituri din salarii este obligat, potrivit prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul fiscal, să determine impozitul anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil, prin însumarea impozitului aferent venitului fiecărei luni din anul fiscal, indiferent de numărul de luni în care contribuabilul a realizat venituri din salarii de la acesta.
Solicitarea se face prin completarea şi depunerea, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului, a formularului 230 "Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual şi deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ", cod 14.13.04.13.
Formularul se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate acestora, care:
1)
au efectuat în anul de raportare cheltuieli pentru acordarea de burse private conform Legii nr. 376/2004 privind bursele private, şi solicită restituirea acestora;
Persoanele fizice salariate care au realizat venituri din salarii şi au efectuat în cursul anului cheltuieli pentru acordarea burselor private, conform Legii nr. 376/2004 privind bursele private, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea acestora.
Suma totală luată în calcul este limitată la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii, având prioritate cheltuielile efectuate în cursul anului de raportare cu bursa privată, în cazul salariaţilor care au solicitat restituirea acestor cheltuieli şi care au optat concomitent şi pentru virarea unei sume din impozitul anual pe veniturile din salarii pentru susţinerea entităţilor nonprofit/unităţilor de cult.
Solicitarea deducerii se face de către titularul de cont, prin depunerea formularului 230 "Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual şi deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ", cod 14.13.04.13, la organul fiscal competent, completat în conformitate cu instrucţiunile prevăzute de OMEF nr. 2.371/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la Titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe baza datelor din evidenţa fiscală şi a documentelor prezentate de salariat, organul fiscal efectuează următoarele operaţiuni:
•
stabileşte suma de restituit, având în vedere impozitul anual pe veniturile din salarii realizate în cursul anului, la funcţia de bază şi în afara funcţiei de bază (din fişele fiscale şi declaraţiile privind veniturile sub formă de salarii din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România);
•
determină suma de restituit în limita de 2% din impozitul anual, având prioritate cheltuielile efectuate în cursul anului de raportare cu bursa privată;
•
emite Decizia privind restituirea sumelor reprezentând cheltuieli cu bursele private, cod 14.13.02.13/b., în două exemplare. Un exemplar se comunică contribuabilului, un exemplar se păstrează la dosarul contribuabilului (OMEF nr. 2.025/2008);
•
verifică datele din evidenţa analitică pe plătitori, sub aspectul existenţei unor obligaţii fiscale neachitate, înregistrate de către contribuabil;
•
restituie, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, diferenţele de impozit stabilite în minus numai după efectuarea compensării acestora cu eventualele obligaţii fiscale restante.
În situaţia salariaţilor care solicită şi deducerea cheltuielilor pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cheltuielile admise cu bursa privată şi/sau suma de
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 10
virat pentru susţinerea entităţilor nonprofit/unităţilor de cult se stabilesc după acordarea deducerii cheltuielilor pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, pe baza impozitului anual recalculat.
2)
optează pentru virarea unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, sau pentru susţinerea unităţilor de cult;
Pentru o mai obiectivă distribuire a resurselor de la bugetul consolidat către organizaţii, dar şi pentru diverse alte destinaţii, este important de ştiut că, în temeiul art. 57 alin. (4) din Codul fiscal, toţi salariaţii au dreptul să solicite virarea unei sume de până la 2% din impozitul anual în acest scop.
Astfel, schimbarea destinaţiei acestei părţi din impozitul pe salarii poate fi realizată şi pentru susţinerea entităţilor nonprofit sau a unităţilor de cult. Redirecţionarea se poate face către o singură entitate nonprofit sau unitate de cult. Pentru a putea manifesta acest drept, persoanele fizice trebuie să completeze formularului 230 "Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual şi deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ", cod 14.13.04.13 (OMEF nr. 2.371/2007).
3)
solicită deducerea din veniturile impozabile din salarii, obţinute la funcţia de bază, a cheltuielilor efectuate pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, potrivit legii, în limita unei sume maxime egale cu 300 lei pe an;
Persoanele fizice care au efectuat în cursul anului cheltuieli pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, pot solicita deducerea acestora, în limita unei sume maxime egale cu 300 lei pe an, din venitul impozabil din salarii realizat la funcţia de bază în cursul anului.
Procedura pentru acordarea deducerii reprezentând cheltuieli pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ a fost aprobată prin OMEF nr. 2.025/2008, care stabileşte că deducerea se acordă la solicitarea titularului contractului de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ. Titularul de cont este cel care efectuează solicitarea, prin depunerea formularului 230, la organul fiscal competent, până la data de 15 mai 2009.
Obligaţia acordării acestei deduceri revine:
•
organului fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul îşi are domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;
•
organului fiscal în a cărui rază teritorială se află sursa de venit, pentru ceilalţi contribuabili, persoane fizice.
Pentru a beneficia de deducerea din venitul impozabil din salarii a cheltuielilor pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, solicitantul va prezenta organului fiscal următoarele documente, în copie:
•
fişele fiscale (formular 210) şi/sau declaraţiile privind veniturile sub formă de salarii din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România (formular 224), pentru veniturile realizate la funcţia de bază;
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 11
•
contractul de economisire-creditare;
•
extrasul de cont eliberat de instituţia de credit sau documentele de atestare a plăţii sumelor reprezentând cheltuieli pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, după caz, aferente anului fiscal pentru care se solicită deducerea.
După stabilirea nivelului cheltuielilor deductibile, în limita celor 300 lei anual, organul fiscal recalculează venitul impozabil din salarii şi determină impozitul anual pe veniturile din salarii la funcţia de bază.
TRATAMENTUL FISCAL APLICAT PLĂŢILOR COMPENSATORII ACORDATE DE ANGAJATOR LA ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE MUNCĂ
Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. Legislaţia fiscală deosebeşte sumele reprezentând plăţi compensatorii suportate din bugetele speciale, de compensaţiile băneşti acordate şi suportate din fondurile angajatorului:
1) plăţi compensatorii neimpozabile:
•
calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective,
•
calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;
•
calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, inclusiv ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie şi ajutoarele sau plăţile compensatorii primite de poliţişti aflaţi în situaţii similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie.
2) compensaţii băneşti impozabile:
Vor fi impozabile toate sumele sub forma compensaţiilor băneşti individuale acordate de angajatori persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondurile proprii, în condiţiile şi în cuantumurile prevăzute în contractele colective de muncă.
Acestea sunt acordate salariaţilor, potrivit clauzelor din contractul individual de muncă, din fondurile angajatorului, la desfacerea contractului de muncă. Aceste venituri reprezintă venituri salariale şi se impozitează în luna în care sunt acordate salariaţilor disponibilizaţi. În temeiul pct. 68 lit. l) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 cu modificările şi completările ulterioare, compensaţiile băneşti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor prevăzute în contractul de muncă sunt considerate venituri asimilate salariilor.
Veniturile obţinute de persoanele disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, sunt venituri impozabile, iar determinarea impozitului se face în conformitate cu
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 12
prevederile art. 57 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Ulterior desfacerii contractului de muncă, orice sume plătite de angajator persoanei disponibilizate ca urmare a fostei sale calităţi de salariat se vor înscrie pe un nou formular de fişă fiscală, persoana nemaiavând calitatea de salariat al persoanei juridice. Impozitul lunar pentru fiecare astfel de salariu compensatoriu se determină, în luna în care acesta este plătit, asupra venitului net calculat ca diferenţă între plata sub forma compensaţiei băneşti şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Pe lângă impozitul pe salarii, angajatorul are şi următoarele obligaţii:
•
în ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale, o abordare avantajoasă pentru plătitor (fostul angajator) putea fi, până la publicarea modificărilor Legii nr. 19/2000 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007), aceea potrivit căreia persoanele respective nu mai aveau calitatea de asiguraţi, contractul de muncă fiindu-le desfăcut, cu atât mai mult cu cât, în temeiul fostului art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia de asigurări sociale nu se datora asupra sumelor reprezentând drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă.
În prezent, sumele acordate potrivit legii, contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă ca urmare a concedierilor individuale sau colective, indiferent de denumire, cuantum şi durată sunt considerate parte din venitul brut realizat supus contribuţiei la asigurările sociale;
•
în ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia lunară a persoanei asigurate se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Persoanele juridice sau fizice la care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea au obligaţia să calculeze şi să vireze contribuţia angajatorului asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, astfel cum este prevăzut la art. 2581 din aceeaşi lege.
Prin fond de salarii realizat, în sensul legislaţiei privind asigurările sociale de sănătate, se înţelege în temeiul art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor. Din punctul nostru de vedere, obligaţia calculării contribuţiei individuale la asigurările sociale de sănătate rezultă din faptul că sunt drepturi primite de personalul disponibilizat potrivit contractului colectiv de muncă datorită fostei calităţi de salariat. Prin urmare, întrucât compensaţiile băneşti sunt tratate din punct de vedere fiscal drept venituri salariale, apare şi obligativitatea calculării contribuţiei la asigurările sociale de sănătate asupra acestor sume;
•
în ceea ce priveşte contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, Normele de aplicare a Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, exclud din baza de calcul a contribuţiei individuale compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă pentru salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor.
Întrucât angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă se aplică asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, contribuţia angajatorului nu se va datora pentru aceste venituri;
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 13
•
contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale nu se datorează, întrucât angajatorii au obligaţia de a plăti lunar contribuţia numai pentru veniturile care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, realizate de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă;
•
contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se datorează pentru toate veniturile brute din salarii realizate lunar, cu atât mai mult cu cât nu sunt expres exceptate de la calculul contribuţiei.
NIVELUL PLĂŢILOR COMPENSATORII ACORDATE UNUI SALARIAT, DACĂ NU EXISTĂ CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ
Clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel naţional produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ţară, potrivit art. 11 din Legea 130/1996.
Aşadar, în cazul în care nu există contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate/ramură sunt aplicabile prevederile C.C.M. unic pe ţară.
În acest caz, acordarea plăţilor trebuie făcută ţinând cont de dispoziţiile art. 78 şi următoarele din C.C.M. unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
DIFERENŢIEREA ÎNTRE TICHETELE CADOU ACORDATE SALARIAŢILOR ŞI TICHETELE CADOU ACORDATE ALTOR PERSOANE
Diferenţierea se face atât în procesul de decizie de acordare a acestora, cât şi în cadrul procedurii de înmânare a acestor tichete, pe baza documentelor care consemnează persoana care le primeşte. Tratamentul fiscal aplicat este diferit în cele două situaţii, fiind determinat de raporturile dintre societate şi beneficiar.
Tichetele cadou se pot acorda pentru:
1. Campanii de marketing, studiul pieţei, promovare, protocol, reclamă şi publicitate
Angajatorii pot utiliza tichete cadou pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, în limita sumelor destinate acoperirii valorii nominale a acestor tichete, prevăzute în bugetele proprii, aprobate potrivit legii, în poziţii distincte de cheltuieli, denumite tichete cadou.
În acest caz, regimul fiscal aplicabil contravalorii nominale a tichetelor cadou acordate de angajatori este cel stabilit prin dispoziţiile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cheltuielile efectuate de contribuabili.
2. Salariaţilor, numai pentru destinaţiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuieli sociale.
Din punctul de vedere al salariatului, tichetele cadou oferite de angajatori sunt neimpozabile în limita a 150 de lei numai pe destinaţiile prevăzute de art. 55 alin. 4 lit. a (în
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 14
beneficiul copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului, precum şi în beneficiul angajatelor de 8 martie), şi numai dacă sunt stabilite în contractul de muncă.
Cuprinderea tichetelor cadou printre veniturile realizate de salariat trebuie inclusă în contractul de muncă (art. 42 alin. 2 lit. b din CCM unic la nivel naţional). Angajaţii, persoane fizice care desfăşoară o activitate într-o relaţie de angajare, în baza unui raport de muncă reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, sau de o lege specială, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinaţiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale.
În ceea ce priveşte tratamentul fiscal la nivelul persoanei juridice, potrivit art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile reprezentând cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, sunt deductibile în măsura în care se încadrează în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin Legea nr. 343/2006, sfera de cuprindere a cheltuielilor cu deductibilitate limitată pe aceste destinaţii se lărgeşte, permiţând angajatorului includerea în cadrul acestei limite a cadourilor în bani sau în natură oferite atât copiilor minori cât şi salariaţilor.
ACORDAREA TICHETELOR DE MASĂ PE PERIOADA DELEGĂRII ÎNTR-O ALTĂ LOCALITATE, POTRIVIT HOTĂRÂRII GUVERNULUI NR. 1.860/2006
Condiţiile de acordare de către angajatori a tichetelor de masă sunt cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 5 din 14 ianuarie 1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 1999.
Angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din luna pentru care se efectuează distribuirea şi nu pot considera utilizat mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată din luna pentru care s-a efectuat distribuirea. Numărul de tichete utilizate de un salariat într-o lună este cel mult egal cu numărul de zile lucrătoare în care este prezent la lucru în unitate şi nu poate depăşi numărul de zile lucrate stabilit de angajator.
Nu se consideră zile lucrate perioadele în care salariaţii:
•
îşi efectuează concediul de odihnă;
•
beneficiază de zile libere plătite, în cazul unor evenimente familiale deosebite, precum şi de zile festive şi de sărbătoare legale, sau de alte zile libere acordate conform contractelor colective de muncă;
•
potrivit dispoziţiilor legale, sunt delegaţi sau detaşaţi în afara localităţii în care îşi au locul permanent de muncă şi primesc indemnizaţie zilnică sau lunară de delegare sau de detaşare;
•
se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, sunt absenţi de la locul de muncă ori se află în alte situaţii, stabilite de angajator împreună cu organizaţiile sindicale sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 15
NIVELUL SALARIULUI, ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL PREGĂTIRII SALARIATULUI
Aplicarea coeficienţilor potrivit contractului colectiv de muncă se face în funcţie de cum este definită funcţia în fişa postului şi în Clasificarea Ocupaţiilor din România. Prin urmare, dacă pe o funcţie care nu necesită studii superioare este angajată o persoană cu studii superioare, primordială va fi fişa postului definită pentru funcţia pe care a fost angajată persoana şi nivelul de pregătire indicat în descrierea grupelor de ocupaţii potrivit Clasificării Ocupaţiilor din România.
Potrivit art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 - 2010, coeficienţii minimi de ierarhizare aplicabili pe categorii de salariaţi sunt:
a) pentru muncitori:
1. necalificaţi = 1,
2. calificaţi = 1,2;
b) pentru personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
c) pentru personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este:
1. şcoala de maiştri = 1,3,
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
d) pentru personal încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare = 2.
Coeficienţii de salarizare se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
De exemplu, dacă angajăm cu o normă de 2 ore/zi o salariată pe un post de secretară, cod COR 411501, post care necesită un nivel de pregătire liceal, fără cursuri de specializare, salariul minim ce poate fi acordat este 180 lei. La nivelul salariului minim aferent celor 2 ore se aplică coeficientul de 1,2, astfel 600 lei /8 ore x 2 ore x 1,2 = 180 lei.
SOLUŢII DE CRIZĂ?
Recurgerea la „şomajul tehnic”
Deşi noţiunea de şomaj tehnic nu este definită în Codul muncii, ea poate fi înţeleasă prin suspendarea temporară a contractului de muncă, ca urmare a întreruperii temporare a activităţii angajatorului. Potrivit art. 52 din Codul muncii, angajatorul are posibilitatea să suspende contractul individual de muncă, din iniţiativa lui, numai în următoarele situaţii:
a)
pe durata cercetării disciplinare prealabile;
b)
ca sancţiune disciplinară;
c)
în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotârării judecătoreşti;
d)
în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare acestora;
e)
pe durata detaşării.
Dintre aceste posibilităţi, motivele economice, tehnologice, structurale sau similare care determină întreruperea temporară a activităţii sunt cele care oferă posibilitatea ca salariaţii să
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 16
beneficieze de o indemnizaţie plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. Pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului, salariaţii beneficiază de o asemenea indemnizaţie, plătită din fondul de salarii sub forma a ceea ce este denumit simbolic “şomaj tehnic”. Pe durata întreruperii temporare, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.
În cazuri excepţionale, când din motive tehnice sau din alte motive activitatea este întreruptă, salariaţii primesc 75% din salariul de bază individual avut, cu condiţia ca încetarea lucrului să nu se fi produs din vina lor şi dacă în tot acest timp rămân la dispoziţia angajatorului. Prin negocieri la nivelul unităţii trebuie stabilit modul concret de realizare a prevederii de a rămâne la dispoziţia unităţii. Astfel, decizia poate viza prezenţa salariaţilor în incinta unităţii, în aşteptarea reluării activităţii, sau rămânerea la domiciliu, de unde să poată fi convocaţi de angajator.
Numai cu acordul sindicatului, în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii, pentru cel mult 15 zile la nivelul unui an, angajatorul poate dispune intrarea salariaţilor în concediu fără plată.
Suspendarea temporară a activităţii presupune declararea suspendării activităţii la administraţia financiară, apoi la registrul comerţului şi nu trebuie justificată pentru un interval scurt, mai mic de 1 an fiscal.
Procedura este complexă din punct de vedere al formalităţilor care trebuie îndeplinite şi nu uşurează angajatorul în ceea ce priveşte contribuţiile pe care trebuie să le suporte!
Restructurarea unui post
Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, cu respectarea preavizului şi închiderea cărţii de muncă a salariatului. În această situaţie, angajatorul va emite o decizie de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legatură cu persoana acestuia.
Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 - 2010, prevede că, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
În cazul în care contractul individual de muncă a încetat conform unei decizii de restructurare, angajatorul poate încadra o altă persoană pe postul restructurat, dacă salariatul a fost concediat pentru motive ce nu ţin de persoana sa, în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii, postul putând fi reînfiinţat. Motivele de restructurare a posturilor pot fi dificultăţile economice întampinate de angajator, transformările tehnologice în curs şi reorganizarea activităţii în anumite departamente, dezvoltarea anumitor ramuri în detrimentul altora, reducerea cheltuielilor cu personalul, diminuarea cifrei de afaceri ş.a.
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 17
Codul muncii nu interzice în mod expres angajatorului să facă noi angajări. Singura limitare pe care o întâlnim vizează concedierile colective, caz în care angajatorul nu poate efectua noi angăjari pe aceleaşi locuri de muncă timp de 9 luni.
Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor, deveniţi şomeri, pot
beneficia de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
•
au un stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
•
nu realizează venituri, sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
•
nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
•
sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
Nu beneficiază însă de indemnizaţie de şomaj:
•
persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu;
•
persoanele care refuză participarea la programe pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;
•
absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ;
•
persoanele care au încetat raporturile de muncă sau de serviciu prin acordul părţilor sau prin demisie.
CHELTUIELI EFECTUATE DE ANGAJATOR PENTRU PREGĂTIREA PROFESIONALĂ ŞI PERFECŢIONAREA ANGAJATULUI
În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta, cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului, legată de activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator, nefiind considerate avantaje în natură şi impozitate (art. 55 alin. (4) lit. n) din Codul fiscal).
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
•
participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau din străinătate;
•
stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
•
stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
•
ucenicie organizată la locul de muncă;
•
formare individualizată;
•
alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune:
•
scoaterea parţială din activitate:
a)
dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 18
b)
dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de bază şi, după caz, de sporul de vechime.
•
scoaterea integrală din activitate:
dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului se suspendă, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. Indemnizaţia plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz, pe perioada participării salariaţilor la cursurile sau la stagiul de formare profesională care presupune scoaterea integrală din activitate, potrivit art. 194 alin. (3) din Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, va reprezenta venit de natură salarială care se supune impozitării, în conformitate cu prevederile art. 58 din Codul fiscal.
Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din Codul muncii, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
Nerespectarea de către salariat a acestei dispoziţii implică obligarea la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
CUMULUL UNUI CONTRACT DE MUNCĂ CU UN CONTRACT/CONVENŢIE CIVILĂ
Situaţia cumulului între cele două venituri este posibilă, însă trebuie ca cele două activităţi să fie complet disociate.
În privinţa cumulării, de către aceeaşi persoană şi în legătură cu aceeaşi persoană juridică a dublei calităţi de salariat şi prestator în baza unei convenţii civile, devin incidente reglementări menite să cenzureze operaţiunile de evitare a obligaţiilor fiscale şi drepturile ce decurg din raporturile de muncă.
Astfel, pentru un tratament diferenţiat între veniturile din salariu şi veniturile obţinute ca urmare a convenţiei civile trebuie să se realizeze o distincţie între activitatea desfăşurată de salariat şi cea care decurge din contractul civil. În lipsa unor distincţii majore, activitatea desfăşurată în baza celor două contracte va fi „reconsiderată” atât de către organele fiscale cât şi de cele ale inspectoratului teritorial de muncă, în temeiul prevederilor cuprinse în Codul muncii, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
Se va putea considera că încheierea a două astfel de contracte este fictivă, scopul fiind numai diminuarea fiscalităţii la nivelul angajatorului şi la nivelul salariatului, activitatea salariaţilor concretizată în partea aferentă convenţiei civile îmbrăcând de fapt forma unei relaţii dependente, de natura raporturilor de muncă.
Aşadar, în situaţia suprapunerii sarcinilor stabilite în baza contractului de muncă cu cele stabilite în temeiul convenţiei civile, administraţia va cumula veniturile din contractul
Impozitul pe salarii şi alte venituri
Raport special www.manager.ro
© Copyright 2009 Rentrop&Straton – Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri 19
civil cu cele ce decurg din contractul de muncă. În acelaşi timp, în mod independent, organele fiscale, în scopul supunerii veniturilor realizate de persoanele fizice contribuţiilor sociale evitate prin încheierea concomitentă a celor două contracte, în baza prevederilor cuprinse la art. 6 raportat la art. 14 din Codul de procedură fiscală, vor ajusta baza impozabilă a impozitului pe salarii.
Astfel, sfatul nostru este să disociaţi cele două activităţi precum şi obligaţiile şi sarcinile stabilite în baza contractului de muncă (explicitate în fişa postului), cu cele stabilite în cuprinsul dispoziţiilor contractului civil.
Sunt de subliniat drept referinţă şi dispoziţiile Codului fiscal, menite să împiedice utilizarea unui alt mijloc de optimizare fiscală constând în plata drepturilor de proprietate intelectuală. Măsura anti-abuz cuprinsă în acest text, deşi poate fi evitată, este susceptibilă de rectificare şi implică riscuri importante de apariţie a unei dispute cu organele menţionate mai sus.
În ceea ce priveşte dreptul organului fiscal de a impozita, în categoria veniturilor din salarii, un venit care din punct de vedere al naturii contractului, privit în mod distinct, este unul din activitate independentă, menţionăm:
•
în materia veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în situaţia existenţei unei activităţi dependente, ca urmare a unei relaţii de angajare, remuneraţia prestărilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera sarcinilor de serviciu reprezintă venituri de natură salarială, conform prevederilor menţionate în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator, şi se supun impozitării potrivit prevederilor cap. III “Venituri din salarii” al titlului III din Codul fiscal;
•
potrivit pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, persoanele fizice angajate, precum şi cele care încheie contracte, altele decât cele prin care sunt reglementate relaţiile de angajare, şi care desfăşoară activităţi utilizând baza materială a angajatorului sau a celeilalte părţi contractante, în vederea realizării de invenţii, realizări tehnice sau procedee tehnice, opere ştiinţifice, literare, artistice etc., obţin venituri de natură salarială;
•
potrivit pct. 68 lit. k) din Normele metodologice de aplicare a art. 55 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sumele plătite sportivilor ca urmare a participării în competiţii sportive, precum şi sumele plătite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti în domeniu pentru rezultatele obţinute la competiţiile sportive, de către structurile sportive cu care aceştia au relaţii contractuale de muncă, indiferent de forma sub care se plătesc, inclusiv prima de joc, sunt venituri de natură salarială.